Halloween sucks.

Nu stiu ce vede lumea din tarisoara asta a noastra la sarbatoarea comerciala numita HALLOWEEN.

Parerea mea: este o prostie. Ceva fara sens. Urat. Deja mi se face greata de la ea. Lasati-ma in pace. Ganditi-va si voi. Poate nu vreau sa am un ''Happy Halloween!''.

Puncte slabe.

Hai sa va spun punctele mele slabe si precautii la adresa mea. Ca alta idee de articol nu am momentan. Asa ca...:
-nu ma pune sa fac un exercitiu kilometric de mate. ma incurc. ma enervez. si pana la urma tot renunt.
-nu ma pune sa scriu poezii, compuneri, comentarii etc cand nu am inspiratie. pana la urma va iesi un mare...
-nu vorbi cu mine cand nu am chef sa vorbesc cu tine. adica cand am nervi pe mine.
-nu sunt deloc buna la alergat. pana si melcul ma intrece.
-nu am talent la desene exacte. asa ca nu iti pune capul cu mine cand incerc sa desenez planul casei la tehnologie.
-nu ma pune sa fiu atenta la ora de religie. ca mai mereu dorm pe mine...si chiar nu ai nicio sansa.
-nu ma pune sa zambesc daca nu vreau.
-razi cu mine. nu de mine [cand e cazul e ok...dar...chiar asa, din orice chestie?]
-pune-ma sa ascult manele. ca sa innebunesc. si eu. si tu...
-desparte-ma de prieteni. caci fara ei...nu e asa de mult soare.
-pune-ma sa fac ceva rau. sa vezi ca ma mustura constiinta.
-nu ma pune sa iti explic care e faza cu drepturile omului si cu teorema lui pitagora. ca nu stiu.
-fura-mi ipodul. rapeste-mi portia zilnica de metallica si evanescence si nu o sa mai fiu ''eu''
-pune-ma la genoflexiuni. dupa 20 sunt deja pe jos.
-fura-mi ceainicul, canita mica si cana de ceai, cutiile de ceai si aroma rose lips. din nou, nu o sa mai fiu eu daca nu beau portia zilnica de ceai.
-fura-mi animalutele de plush. fara domnul Coditza si domnul Mielusel nu pot dormi noaptea.
-fura-mi cei mai buni prieteni. si nu, asta nu o sa fie niciodata la mine un punct slab. pentru ca o sa ii recuperez.
-fura-mi tricoul cu metallica. ca o sa vezi negru in fata ochilor:)).
-fura-mi cele 10 minute care mi le aloc in fiecare dimineata trezitului. si dupa aia nu o sa mai fiu eu tot restul zilei.
-fura-mi amintirile frumoase. pentru ca atunci nu o sa mai fiu om...

Obsesie.

Stii...am facut in ultimul timp o obesesie. Pe care o iubesc de'a dreptul. Mi se pare minunata. Sau mai bine zis minunat. Ceaiul. O cana cu ceai buuun. Hai sa va povestesc de unde cu obsesia asta...ca a devenit OBSESIE de vineri. Asa: fericita, impreuna cu Cristinoasa, Tudor si adorabilul lui coleg de banca dependent de McD (nu fac reclama), Stefan, am plecat in Piata Romana. Directie: Carturesti. Maybe si Diverta. Cand am vazut minunatiile de ceainice, canute si tipuri de ceai mai mai sa tip de incantare. Dar m-am abtinut cu greu. Asa ca...acum am pe un raft, dedicat numai ceaiului urmatoarele chestii: o cana speciala pt ceai; un ceainic albastru cu inimioare si o canita albastra cu inimioare si 4 cutiute chipese rau, fiecare cu o aroma de ceai super buna ascunsa sub capac. Si asa iubesc eu ceaiul acum! si nimic nu o sa ne desparta:x...

p.s.: ceainicul si canita arata aproximativ la fel ca imaginea de mai sus, numai ca sunt albastre si au inimioare.

Toamna se citeşte în ochii tăi.

Şi ai mei…şi ai tuturor.

Venit de peste ape, munţi şi văi…

Îţi intră rece-n suflet un fior.

O emoţie exact ca toamna.

Searbădă. Tristă.

Un sentiment de agonie…

Ce îşi face loc în suflet.

Fără lumină şi fără viaţă

Şi fără soare dimineaţă

Cu cer închis, cu dor de vară…

Nu trece toamna prea uşoară.

Cu frig, cu ceaţă, ploaia lungă:

Dorul de soare mi-alungă

Speranţa mi-o sfârşeşte

Tot plouă…nu se mai opreşte.

Deşi o rază-şi face loc

În întinderea neagră, pustie,

Se pierde şi fără noroc

Ajunge în eternitate.

De ce ai venit, de ce-ai furat

Un sac întreg de vis?

De ce nu m-ai lăsat în vară?

Şi-ntr-o temniţă m-ai aruncat şi-nchis?

Fără freamăt cald de viaţă,

Cu tunet, nori...fără verdeaţă.

Cu zile scurte, nopţi mai lungi

Cu vise simple. Tot in dungi.

Fără imaginaţia inspirată din orice nimic

Fără creaţia făurită pe-un petec de iarbă umbrit

Fără gândire...nu mai e nimic de gândit!

Fără sclipirea...din sufletul unui copil cândva fericit.

Pana la 14 ani...

Hai sa va povestesc si voua ce vreau sa fac pana la 14 ani. Poate o sa vi se para stupid. Irealizabil. De-a dreptul nebunie. Dar nu este...tot ce voi scrie sunt vise. Pe care vreau sa le implinesc. Si sper pana la 14 ani:
-sa scriu o carte; sa o public; sa devin o scriitoare celebra pe baza ei;
-din cauza cartii sa devin miliardara; sa apar in top 100 Capital si in Forbes;
-sa am un catel; care sa se faca mare; si sa ma iubeasca;
-sa am peste 30 de perechi de conversi colorati;
-sa pot sa vorbesc fluent limba pasareasca...nici o aluzie. e chiar complicat sa vorbesti pe dos.
-sa zambesc mereu. si cand sunt suparata.
-sa am multi prieteni. multi. si buni.
-sa nu fac loc oamenilor falsi in viata mea.
-sa iau locul 1 pe tara la olimpiada de mate...(vise, repet)
-sa devin astronauta;
-sa invat sa joc golf;
-sa impart dragoste peste tot in jurul meu;
-sa ma mai inalt; vreau 1,79.
sa vad pe viu cum canta Metallica. Si AC/DC.
-sa am un papagal care vorbeste;
-sa vad New York-ul...;
-sa citesc cele mai frumoase carti din lume;
-sa invat sa cant la chitara;
-sa invat sa fac prajituri;
-sa gust aroma de inghetata sfanta...daca mai stiti desenul ala animat de pe CN...Klanul Nebunaticilor de Alaturi
-sa gasesc pestisorul de aur;
-sa ajung pe muntele Everest;
-sa salvez lumea;
-sa gasesc un combustibil care sa inlocuiasca petrolul si carbunii;
-sa dezactivez toate bombele atomice;
-sa creez o arma care sa aduca pace si fericire pe intreg pamantul;
-sa vad un curcubeu; pe o campie plina cu flori;
-sa rad...si sa nu plang niciodata.
-sa pierd timiditatea asta care o am uneori;
-sa am o floare; pe care sa o ud zilnic. si sa infloreasca frumos.
-sa am un cal...si sa il cheme Fulger, si sa ma plimb cu el pe o pajiste verde.

Copilarie.

Spre nori ma poarta'n vis si'n gand.
Sus...pan'la cer. De pe pamant.
M'aduce'n codrul linistit...
Ce'i doar de mine'nchipuit.

Ma lasa sa visez valsand.
Ma poarta in al lumii gand.
Ma lasa sa'mi inchipuiesc
Tot ce'i frumos si pitoresc.

Printese, zane, o feerie,
Zambet, ras si bucurie
Soare cald, lumina alba,
Si fara ceata'ntunecata.

Cat te iubesc si cat as vrea,
Sa nu dispari din viata mea.
Caci fara tine, copilarie,
Viata mea ar fi pustie...

100...

100 de vise implinite;
100 de nimicuri regasite;
100 de cantece fara nume;
100 de dorinte in lume;
100 de rasete frumoase;
100 de flori albastre;
100 de clipiri intr-un minut;
100 de lacrimi; un vis urat;
100 de lumini colorate;
100 de scrisori aruncate;
100 de randuri scrise;
100 de mesaje trimise;
100 de litere ordonate;
100 de vise spulberate;
100 de zile de vara;
100 de fulgi de nea usoara;
100 de glasuri cunoscute;
100 de vise urate;
100 de ani de fericire;
100 de ace de-amagire;
100 de amintiri;
100 de trandafiri...

Ceva bun.

Azi am facut ceva bun. Pentru mine. Si vreau sa va impartasesc si voua. Am intrat, nu stiu cum am reusit, pe blogul lui Tudor Chirila...da...sunt sigura ca il mai stiti. Era de la Vama Veche. Baiatul ala care canta asa de frumos si asa cu foc. Acum Vama Veche...nu mai e. E Vama. Stiam de mai de mult dar cui i-a mai pasat? Da...si mi-am amintit de melodia aia frumoasa ''18 ani''...si am cautat pe net ce albume au mai scos...de atunci cand s-a facut transformarea. Si am gasit. Si am ramas atat de placut surprinsa sa...descopar muzica buna. Adevarata. Care spune lucrurilor pe nume. Descrie realitatea. Rece. Rea. Buna. Frumoasa. Si acum ascult...si va recomand cu multa dragoste: Albumul Vama, de la trupa Vama. Pentru ca e frumos. Si merita sa il asculti. Toate melodiile sunt frumoase. Daca nu ma credeti pe cuvant, ascultati melodia ''Cartita''. Si ''Pe sarma''. Astea vi le recomand. Ca le-am ascultat cu atentie...si daca va place, inseamna ca am mai facut un lucru bun azi. Si daca nu. Nu conteaza. Ce daca? Fiecare are gusturile lui. Dar eu zic ca eu frumos. Si nu e galagie. Nu e...muzica comerciala. E ceva special. Pentru persoane speciale. Asa ca ascultati...poate o sa va placa.

Zumzet

O liniste ciudata. De mormant. O pajiste verde. Plina cu flori multicolore. Si un cer mare si albastru...nemarginit. Si un soare stralucitor. Cald. Cu raze nesfarsite. Dar un loc lipsit de viata. Viata activa. Caci apare de sub umbra unei frunze, lenesa, ea: o musculita inofensiva imbatata de natura si miros. Cea mai fericita fiinta de pe pamant. Desi ea nu stie asta...Zilnic se scalda in aroma de miresme a florilor, a ierbii, a naturii. Si nici nu stie ce frumos traieste. Isi incepe zumzaitul clasic, ca la orice inceput de zi. Si incepe sa cutreiere in lung si in lat pajistea ei...casuta ei. Sa caute noutati, sa invete, sa-si faca noi prieteni. Si se lasa purtata de aripile vantului...ocolind obstacolele ce ii pun in pericol viata si zambind. Nu stiu cat poate sa zambeasca o musca. O biata musculita ametita. Care poate nu traieste mult. Dar se bucura de viata in traiul ei scurt. Poate daca as putea macar 10 minute sa fiu o musculita...o zburatoare, un fluturas...m-as bucura de ele mult. Ca as putea sa zbor. Sa vad totul asa cum nu poate vedea ochiul uman. Sa zumzeiesc fericita printre firele de iarba si sa dau din aripi cat de repede pot. Totul in mijlocul naturii. In forfotul naturii. In eternitatea naturii.

Pur si simplu.

Acum gandesc. Analizez tot ce s-a intamplat. Se intampla. Si este in jurul meu. Si stau si ma gandesc la ce va urma maine. Si ce a fost ieri. Si saptamana trecuta. Si luna trecuta. Si imi dau seama ce repede trec clipele in monotonia zilnica. Si cum reusim sa le ocolim. Fie ca sunt frumoase sau nu. Si cum ne distrugem singuri visele. Trecandu-le pur si simplu la rubrica ''imposibil''. Ca de ce m-as complica eu la asa ceva? Urasc efectiv replica asta. Acum 5 minute am ascultat o melodie frumoasa. Foarte frumoasa. Si m-a facut sa ma gandesc. Cum mergem noi ''pe sarma'' zilnic. Adica greutatea cu care incercam sa ne obisnuim cu prezentul cenusiu. Inchis. Urat. Cu oamenii din zilele de azi. Cu haosul pe care il provoaca. Si ce frumos ar fi daca am lua o pauza de la asta. Sa ne urcam pe o sarma si sa ajungem pana la nori. Si acolo sa gasim lumea ideala. Frumoasa. Linistita. Curata. Pura. Simpla. Nu ar fi frumos? Pentru mai multe detalii dati Search pe Youtube: vama-pe sarma. Frumos.

Plapuma de nea.

Vreau sa ma trezesc in zapada proaspat ninsa. Sa adorm pe iarba vara. Si sa deschid ochii inconjurata de nea. Dar sa nu-mi fie frig. Nu. Si sa pot sa fac ingerasi de zapada. Si un om de zapada. Si sa ii pun nasturi, ochisori de sticla, un morcov mare si portocaliu pe post de nas si o oala de a mamei pe post de palarie. Si ii pun la gat un fular roz de-al meu. Ca sa nu ii fie frig.Iar pe cer sa fie un curcubeu si sa apuna soarele. Si sa apara cand apune soarele un castel mare mare mare de zapada. Frumos. Impresionant. Care te lasa cand il vezi fara cuvinte. Si sa aiba un infinit de camere. Cam cati fulgi de nea are o ninsoare strasnica de iarna. De zi si noapte. Si peretii fiecarei camere sa aiba gust bun. O aroma de inghetata delicioasa! Si sa stau pe un fotoliu mare si moale de omat pe care sa stau cat ciupesc cu o lingurita din peretele meu de-a dreptul yuuuumy! Si sa imi impart castelul cu toti copii din lume. Sa aiba si ei putin din bucuria mea. Si sa am o caleasca...ba nu una...ci foaaarte multe trase de lupisori blanzi si vorbareti care sa plimbe toooti copii prin infinita curte a castelului. Si sa fie si un patinoar. Mare...Si sa fie multa bucurie.

Vals nesfarsit

Toate visele mele plutesc usor, din camera mea spre infinitul cer. Ca niste petale de flori. Care nu ating asfaltul rece. Ca intr-un dans. Si din cand in cand ele parasesc acest vals nesfarsit. Implinindu-se. Si cat esti copil, asa ca mine, iti spun clar: ca in camera ta vor exista mereu un milion de vise ce asteapta sa fie implinite. Si usor. Usor. Usor...se implinesc. Cate o petala se ofileste si cade. Dar apar altele si altele si altele...cel putin cand esti asa ca mine. Si traiesti orice intamplare ca un vis frumos. Si zambesti cand e soare. Dar si cand ploua. Si cand e frig. Si cand e cald. Si orice vis isi are implinire.

Raza de soare.

E cald. E frumos. La miezul zilei e inca vara. Nu este frigul strasnic la care ma asteptam sa fie acum, in noiembrie. Dar o sa vina...si relativ sunt bucuroasa de trecerea timpului. Ca in noiembrie este ziua mea. O zi de toamna tarzie. Fara frunza, fara soare, fara culoare...cu nori plumburii, cu ploaie dar cu muuulte cadouri! Si ma gandesc asa...cu o oarecare nostalgie trecatoare ca acum 13 ani am vazut lumea prima data. In acelasi mod in care o vad acum. In toamna tarzie...

As vrea...

-sa fiu printesa;
-sa am un regat numai al meu, ca in povesti;
-sa am cei mai frumosi catei din lume;
-sa am un band de muzica rock si sa exersez in garaj;
-sa invat sa cant la chitara;
-tipii din trupa Metallica sa fie vecinii mei;
-sa am un curcubeu in fata casei, pe cer, mereu;
-sa am muuulte baloane colorate care nu se dezumfla niciodata;
-sa zbor;
-sa am o casuta in copac;
-sa stau pe norisori ca fetitele PowerPuff;
-sa salvez omenirea de la incalzirea globala;
-sa am conversi in toate culorile existente in lume;
-sa am o plantatie de zmeura;
-sa am o padure in curte;
-sa ma trezeasca zilnic cutu meu;
-sa am o piscina de ciocolata;
-sa am o bagheta magica ca Harry Potter;
-sa schimb vremea asa cum vreau eu;
-sa am cele mai chipese melodii pe Ipod fara sa ma chinui sa mi le pun;
-sa am o piscina de mingiute multicolore;
-sa am multe flori care nu trebuie udate (ca uit sa le ud);
-ca toata lumea sa fie fericita.

Emotie.

Nu stiu cum reusesc sa ma simt bine, in ciuda vremii de afara. Poate imi creaza o stare buna ceaiul fierbinte de mere si cartea care o citesc. Simt o caldura interioara care imi invaluie tot corpul. Poate e emotia paginii urmatoare, aroma ceaiului dulceaga sau sentimenul care imi tot spune ca maine va fi frumos. Ca maine va fi din nou vara. Mirosul de mere creaza, in camera, un miros familiar...iarasi ma trezesc visand ca sunt pe plaja. Si iarasi aud valurile marii care se sparg pe nisipul auriu. Ma opresc din citit. Nu ma mai pot concentra. Deja sunt prea departe...pe plaja. Cum eram la mare... Cu ceaiul in mana. Si privesc marea linistita. Albastra. Pura. Si soarele. Ma invaluie cu raze. Si ma incalzeste. Ma face sa uit de frig. De urat. De intuneric. Toate din cauza unui ceai...Dar se termina ceaiul...ma trezesc din visare. Revin la carte. Dar ma duc inainte sa imi fac iarasi un ceai bun...

Ploua.

Afara ploua. E trist. Lipseste soarele. Lipseste caldura. Lipseste vara. E frig. E intunecat. E urat. Nu-mi place. Ce n-as da sa pot sa alung norii astia de pe cer cu un zambet. Si sa aduc soarele. Sau cu o privire calda sa mai adaug cateva grade...ca e prea frig. Si cu o suflare sa usuc toate baltile de apa de pe trotuar. Sa nu am nevoie de umbrela. Ca imi place mai mult fara. Sa raman in jeansi si in tricou. Ce altceva? Nu vreau alte haine in plus! Vreau sa dispara vremea de azi. Sa nu mai fi asa de urat niciodata. Sa nu cada frunzele. Sa ramana astea care au mai ramas. Si aleile sa fie tot asa...cu frunze uscate care sa faca un zgomot placut cand calci pe ele. Nu vreau noroi. Cui ii place? Vreau sa ramana totul asa...cum e in sufletul meu...vesnic vara.

In parc

Azi am fost in Herestrau. Si a fost suuuper frumos. Cu Cristinoasa. Cu Sara. Cu Bianca. Si cu Tudor. Din nefericire nu am stat decat 2 ore si ceva dar a fost tare. Ne-am plimbat prin tot parcul...Am ras. Mult. Am stat in casuta. Aia de la munte. Si am pierdut timpul...razand si bucurandu-ne de vreme. Si de frunze. Si amintindu-ne alte povesti din alte vremuri. Am ascultat muzica. Ne-am plimbat. Am stat pe iarba. Iar am ras. Am stat pe banca. Am ras mult. Din nou. Ne-am catarat in copaci. Ne-am dat in topogane. Si in leagane. Ne-am bucurat de toamna!

pentru cineva special

Azi e ziua bunicului meu. Si ii dedic un articol. Urandu-i cu multa dragoste La multi multi multi ani! Daca il citesti, tutu sa stii ca te iubesc muult de tot si ca iti urez la cat mai multe bucurii, succese, surprize placute si realizari!