Oriunde te-ai gasi, orizontul are grija sa te asigure ca esti centrul universului. Universul este infinit. Este complex, fara limite, ca si fiinta umana. Fara granite, fara intuneric, fara lumina, fara caldura, fara viscol, fara frig, fara umbra, cu stralucire. Orizontul. O linie continua pe tot globul. Un snur, o ata a vietii. In cazul asta noi suntem acul. Spatiu inchis? Orizontul? Nu. Doar un infinit de kilometri. Fara limite. Dar personalitatea umana? Spectaculoasa sau nespectaculoasa comparand granzii numiti orizont si univers. Spectaculoasa in putine cazuri. Dar nu la fel de deosebita in altele. In cele mai multe. Descrierea ei? Personalitatea umana nu poate fi descrisa in cuvinte. Este un amestec, un vartej, de sentimente, de ganduri, de gesturi, de credinta, de comportare... Cat despre univers. Nici el nu poate fi descris. Este doar un infinit. Orizontul? Vazduhul zilnic. Nemarginitul obisnuit. Aproapele care ne este departe. Mereu. Limita de care nu vom putea trece niciodata. Centrul universului? Poate fi omul. De ce? Pentru ca fiecare om este un univers, se comporta, arata, se naste si moare asa, din punct de vedere moral. Cu stralucire sau fara. Monoton sau nu. Luminat. Sau nu. Lipsit de intuneric. Sau intunecat. Complex. La fel ca si universul univers. Spectaculos? Ca limita nedepasita niciodata. Dar cu cat esti mai aproape de ea, te afli intr-un univers. In centrul acelui univers. Caci asa e omul. O fiinta. O fiinta spectaculoasa. Care alcatuieste universul prin prezenta sa.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Si acum sa vad ce iti trece prin minte :).