Coltul meu de rai...

Le cer scuze cititorilor mei fideli ca nu am mai scris niciun articol timp de doua zile. Am invatat de numa': si pentru testul de la fizica, si ala de la tehnologie si ala de la romana...si asta de maine de la mate. Hai ca mi-am facut timp sa respir. In sfarsit. Adica sa pot scrie linistita un articol. Ma gandeam sa va povestesc azi cum ar arata camera mea ideala. Locul unde mi-ar face o mare mare mare placere sa invat si sa imi fac temele. In liniste. Camera mea ideala ar fi foarte mare. Ca atunci cand valsez pe cantecul meu preferat sa imi continui dansul spre nesfarsit. Ar fi speciala. Peretii sa fie acoperiti de o continuitate de tulpini agatatoare cu flori imense cat pumnul, albe, parfumate, pure...Si sa isi schimbe culoarea in functie de dispozitia mea. Si as avea, in loc de parchet si ciment un gazon cu iarba verde proaspata. Si in loc de tavan as prefera...cerul. Sa am o insiruire neterminabila de norisori albi si pufosi si un soare mare,cald si placut. Si as avea o biblioteca gigantica...cu carti numai de'alea care imi plac mie asa de mult. Si as avea multe fotolii si pufuri confortabile pufoase. Si un dressing de-a dreptul labirint in care sa ma pierd in el de mare ce e si sa fie ascuns dupa niste tufe pline cu zmeura. Si sa am un catelus...ba nu unu..ce ar fi sa am doi? Da. Care sa se joace cu mine mereu. Si eu cu ei bineinteles. Si sa am un pat moale. Si frumos. Si la fel de mare ca si restul camerei. Si sa fie exact ca al unei printese. Si pe langa el sa fie sute de floricele micute albe parfumate. Si sa am niste aripioare atarnate in cuier. Pe care sa mi le pun in spate si sa zbor in camera mea nesfarsita. Si sa am un birou...normal... dar oricum, in ton cu camera. Adica plin de floricele albe. Si mereu sa se auda muzica mea preferata...in functie de starea mea de spirit. Si sa am un hamac...Si un palmier...Unde o sa pot adormi citind o carte buna. Si sa am ferestre mari, frumoase. Cu un fel de draperii albe, de in. Si sa am niste copacei micuti de unde sa iau fructe proaspete cand am pofta. Si sa fie coltul meu de rai...

Floare de 5 petale.

Nu stiu daca astazi mai am inspiratia aia cu care v-am obisnuit in articolele precedente. Sunt cam obosita. De...am invatat, am facut teme... ca in fiecare saptamana. Nu stiu de ce incep sa imi imaginez saptamana ca o floare. Si nu, nu de 7 petale. Ci doar de 5. Ca astea sunt cele mai importante. Mai obositoare. Totul incepe luni, prima petala care se deschide din boboc. A doua petala marti. A treia petala miercuri. A patra petala joi. Si ultima vineri. Asta e etapa de dezvoltare a unei flori. De care trebuie sa te bucuri. Pentru ca in fiecare saptamana a vietii tale ai parte macar de un lucru frumos. Va intrebati totusi ce se intampla cu floarea mea de cinci petale sambata si duminica. Pai sambata...traieste. Adica se bucura ca e insfarsit inflorita, isi admira frumusetea, priveste cerul, soarele. Iar duminica, se ofileste, cade, si din tulpinita ei apare iar un bobocel. Si luni prima petala, marti a doua...tot asa. Nu stiu de ce m-am gandit sa compar zilele saptamanii cu o floare gingasa. Poate pentru ca fiecare zi din viata unui om ar trebui sa fie frumoasa, sa insemne cu adevarat ceva: ca etapele de dezvoltare a florii mele. Si chiar daca cotidianul nu ne lasa sa avem parte de asa ceva, macar sa ne bucuram de ziua de apogeu a florii mele: cand se bucura ca exista...Pentru ca fiecare saptamana din viata unui om este ca o floare speciala, deosebit de frumoasa...

Pestisorul de aur.

Ieri am fost la pescuit. Cu tata. Si toata saptamana trecuta am asteptat momentul asta ca mai mai o sa prind pestisorul de aur. Da de unde...cu chiu si vai am prins de abia 5 pestisori. Dar sunt mandra. Pentru ca tata a prins numai 3. Si toti pestisorii pe care i-am prins i-am aruncat inapoi in apa. De ce? Cum de ce? Pai erau asa de mici si frumusei. Cum sa ii mananci? Sa ma fi vazut cum am pescuit primul peste. M-am speriat cand a intrat pluta in apa si am tras undita asa, repejor, si uite si primul pestisor. Si era atat de micut si speriat. Si a fost asa de fericit cand l-am aruncat inapoi in apa. Pe moment am avut senzatia ca s-a intors cu capusorul la mine si mi-a facut cu ochiul. Dar asta cred ca e iar un fragment din imaginatia mea prea bogata. Ma tot intrebam daca nu o fi fost cumva, pestisorul de aur camuflat dar s-a dovedit ca nu e. Si asa a trecut o zi la pescuit...

Zile bune. Zile rele

Toti avem zile bune si...zile rele (inevitabil). Azi am fost in parc. Si nu stiu de ce...m-a apucat o nostalgie profunda. Da...ploaia aia de frunze, amintirile frumoase de la inceputul verii, toate pluteau deasupra mea. Si ce amintiri...Nu stiu...dar ma apucase o jale...un dor de vara nebun. Si tot parcul parca era...un cuib de pasari calatoare. Nimic nu mai e cum a fost. Odata. Mi-e dor de vara. Mi-e dor de amintirile alea frumoase. As vrea sa le retraiesc din nou. Cu voi. In parc. In tuburi. La scoala. In recreatie. Mi-e dor. Si nu stiu...de ce sunt asa de trista. Urmeaza fulgii de nea, aia pufosi, care imi plac mie asa de mult... Urmeaza amintirile toamnei tarzii si ale iernii.

Moda ideala.

Imi plac hainele, imi place sa fac cumparaturi, dar uneori vreau altceva. Nu inteleg de ce nu exista un magazinas in mijlocul padurii care sa aiba ce imi doresc eu. De exemplu, in loc de cercei obisnuiti mi-as alege 2 fluturasi fideli, unul alb si unul albastru, iar pe post de margelute un sirag de gargarite cuminti. Iar rochia...rochia ideala...sa fie o inlantuire continua de flori pana la pamant. Si nu inteleg de ce nu exista lumea asta: Ce ar fi daca nu ar exista masini? Sa exista pasari calatoare, parcate pe acoperisul fiecarei case. Si sa zburam...oriunde vrem sa mergem, pe aripile mari ale acestor pasari colorate, blande, care sa vorbeasca cu noi. Care sa se hraneasca doar cu gandurile noastre negre. Deci care mananca foarte putin. Si sa nu existe asfalt. Decat iarba verde proaspata peste tot...Si sa fie multe floricele albe...

Ploaie.

E prea uscat. E prea sters. As vrea sa ploua cu picaturi de culoare. Care sa imi umple umbrela cu stropi multicolori iar sufletul de ganduri bune. As vrea sa ploua cu mii de stelute stralucitoare care sa se aseze perfect in parul meu. As vrea sa ploua cu mii de inimioare mici si rosii, cate una pentru fiecare pamantean. As vrea sa ploua cu acadele micute, cu toate aromele. As vrea sa ploua cu cutiute mici de cadouri si in fiecare sa se afle un vis implinit. As vrea sa ploua cu fericire!

Despre voi, cititorii mei.

V-am cunoscut la scoala. Si de atunci am ramas buni prieteni. Voi, cititorii mei, care ma acceptati asa cum sunt, cu defecte si calitati si ma cititi zilnic cu seriozitate. Am scris articolul asta (schita) inconjurata de voi. Va multumesc. Ca sunteti alaturi de mine si ca ma sustineti fie ca vreau sa fiu vedeta Disney sau presedinta Romaniei. Urmeaza un ''ceva'' mic de tot, asa...de la mine cu multi pupici pentru voi. Asa cum ati vrut: sa scriu cate ceva pentru voi...si exact ce ati vrut...

Blacky, pisoiul Sabinei.
Sabina are un pisoi. E pufos, e pisicos, e blanos...e negru cu alb...Si are ochii verzi si e in procent de 99% pisu ideal. Ta tam! Sparky, catelul lui Tudor.
Tudor are un cutu. Il cheama Sparky. E pufos si alb. Si pe deasupra da din coada...Si...in procent de 99% e cutu ideal.Filip??????!!!!!!!!!!!!
Continuam cu Filip. E pasiunea Cristinei. Nu stiu exact ce sau cine e Filip, dar, dintr-o sursa sigura, stiu ca ii place litera F, fazanii si Fuborg.

Tanti Gigica.
M-a rugat Sara sa scriu despre eroina ei, doamna Gigica, tanti care nu lasa hotii si oamenii rai sa intre in clasa, in scoala...Este o doamna simpatica, mereu zambeste si esti bodyguard-ul scolii. Si vorbeste cu noi, ne cunoaste tuturor numele si este cea mai chipesa Bodyguard(a) de pe planeta. Prin acest articol vreau sa stiti cat tine Sara la ea.

Aceste alineaturi o sa va para niste prostii. Poate chiar asta sunt dupa parerea altor cititori, dar, atata timp cat le dedic astea prietenilor mei pe care ii iubesc, nu mai conteaza!

Emotii la tehnologie...

Si dintr-o data rebusurile inramate in norisori albi pufosi s-au evaporat. Si de...ne trebuie note! Si uite asa ...test! Noroc ca e doamna profesoara draguta si nu ne-a trecut la toti notele...mai putin 4 colegi...loviti de soarta. Hart, te sustinem. Si asa era sa iau un 6 asa...ca de inceput de an. Nu imi place la nebunie tehnologia...dar nici nu o urasc. E o materie ca oricare alta, dar care nu ma pasioneaza la fel de mult ca matematica, romana...etc. Si am o singura ora pe saptamana. Nu am mai avut niciodata atatea emotii cum am avut cand o colega a ales lucrarile ''norocoase''.Data viitoare iar test. Dar promit ca data viitoare o sa imi vad lectia super bine. Aceeasi lectie...metalele.

Puiut de blog

Am inceput sa construiesc, caramida cu caramida, blogul acesta. Si dintr-un nimic, a crescut, s-a mai dezvoltat, un articol-doua si iata. Am ajuns la 10 articole. Si sunt mandra. Si vreau sa ajung la 100. Si la cat de multe pot sa scriu. Acum vreau sa devin asa...o blogeritza adevarata. Vreau sa am un blog colorat, vesel, cu articole frumoase. Vreau sa facem o lume mai buna. Vreau sa fim copii, cum ar trebui sa fim. Vreau sa vad baloane, multe, colorate, acadele mari cat baloanele si copii fericiti. Vreau sa scriu articole despre ei. Si despre lumea inconjuratoare. Care desi e mohorata, gri, stearsa, poate fi frumoasa. Daca stii sa te bucuri de un zambet, de soare, de o ploaie, de un curcubeu. Daca stii sa visezi. Si daca nu stii te voi invata eu. Inocenta copilariei. Inocenta unui zambet de copil. Vreau sa zbor pe aripi de vise, sa vad lumea de jos si sa le fac oamenilor cu mana. Vreau sa am un norisor alb pufos numai al meu, pe care sa adorm zilnic...Si vreau sa ajung la luna, sa dansez cu stelele si sa am o rochie alba de printesa. Si vreau sa zbor langa pasarile calatoare, sa inot cu delfinii, sa pot deveni o sirena noaptea. Si vreau sa am un loc pe Muntele Olimp langa ceilalti zei. Si vreau sa fac si eu parte din lumea lui Harry Potter. Si vreau sa raman copil pentru totdeauna...

Totusi toamna e frumoasa...

Afara ploua cu frunze rosii. Si de fiecare data cand trec pe strada catre casa, ma imbata mirosul strugurilor din vie, si ma ademenesc ciorchinii albi plini plinuti. Si nu ploua. Si ma mir. Si inca mai e miros de vara. Si imi place. Si as vrea sa ramana asa. Sa nu vina iarna. Sa nu ploua sau sa ploua putin . Nu imi plac baltile de apa, dar imi plac umbrelutele, alea multicolore. Si pelerina mea rosie de ploaie. Si melodia aia chipesa de la voltaj...vara trecuta. Si norisorii aia chipesi de deasupra...si ca pot sa port jeansii rupti...si hanorace...ca e frig:P Si-mi iubesc colegii de la scoala...colega mea chipesa de banca...bineinteles si cei 4 Fantastici...ionela, hart, tudor...(va dedic voua articolul asta). Si mi-e ciuda ca renunt la ochelarii de soare. Dar lasa...si mi'e dor de palmieri. De mare. De padure. Sa visez...pe iarba. Mi'e dor de vara.

Si a inceput scoala...

Da, scoala a inceput. A inceput cum nu se poate mai bine. Si de abia astept sa invat alte lucruri noi, interesante, frumoase...despre lumea din jurul meu. Despre matematica, despre romana, chimie, biologie, muzica...si cate si mai cate. Fiecare ora incepe cu emotie...oare ce urmeaza azi? Sentimentul asta il regasesc mai mult la chimie, e materia noua si...doamna profesoara e draguta. Si mai e si educatia civica materie noua. Si l-am speriat deja pe noul domn profesor cu aspiratia mea de a fi presedinta tarii...Eh ce vreti? Poate intr-o zi... La sport proful este de treaba...ce mai...mai ales cand a vazut topaiturile mele de la gimnastica... Si la desen avem un nou profesor. Inca nu l-am cunoscut, dar maine de abia astept. Poate o sa vada talentul din mine...:)). Despre orar...e cam condimentat...fata de clasa a 6a am mai crescut...de...acum avem si 7 ore...Pe doamna profesoara de tehnologica o stiti, a ramas la fel, tot cu rebusurile alea, care totusi, imi plac...mai ales cand pot sa iau o nota de 10 asa de usor...Doamna profesoara de matematica si doamna diriginta, profesoară de romana au ramas la fel, preferatele mele, ne explica frumos, pe intelesul tuturor. Si nu degeaba imi plac mie matematica si romana. La engleza, la franceza e super,ok, bien... La muzica, la istorie, la fel ca anul trecut...chipes! Si nu va mirati ca imi place scoala...si nu va ganditi ca sunt genul ala de tocilara ahtiata dupa orice chestie care tine de orice materie. Nu, mie imi place sa invat lucruri noi. Si unde sa le invat daca nu la scoala, predate de niste profesori care imi plac? Mai am si eu zile in care nu imi plac orele...dar nu zilnic. Pentru ca la scoala e frumos. Si recreatia...mai ales recreatia...cand stau la taclale cu colegele mele amuzante si depanam amintiri din vacanta si radem de unii baieti din clasa. Ce mai? Imi place la scoala!

Afternoon Tea in Britain. Why not here?

Da. Cred ca multi dintre noi stim de traditia ceaiului din Anglia. 5 o'clock tea. Ma intreb de ce nu putem avea si noi, romanii obiceiul asta. Poate daca ne-am obisnui cu ceiul de la ora 5 am lua si noi o pauza din haosul zilnic. Si oricum, ceiul este chiar bun. Mie imi place. In ultimul timp, facusem o pasiune pentru ceiul de mere. Da...deci chiar mi-ar placea. In fiecare zi, la ora 5, sa savurez o ceasca de ceai in liniste, sau cu o muzica lenta pe fundal, sa fac o pauza din viata cotidiana. Sa ma relaxez. Sa imi imaginez ca sunt intr-o padure, unde iarba este verde si moale, si in jurul meu, pe crengile unui alun batran care ma cuprinde, pasarele care canta triluri vesele. Poate in fata mea sa fie casuta celor 7 pitici, si eu sa fiu o alba ca zapada blonda, asa, mai moderna, cu o ceasca de ceai bun, dulce si cald in mana. Sau sa ma trezesc pe un cal alb, galopand pe o pajiste plina cu flori multicolore, manuind asa bine fraiele cu o mana si cu cealalta savurandu-mi ceasca de ceai. Si langa mine, pe alt cal alb ca zapada, sa fie printul din povesti, iar in fata, departe, in zari, sa se vada castelul. Sau sa fiu pe o plaja cu nisip fin, roz, iar in fata sa am oceanul la picioare, un ocean albastru-turcoaz, in care pestisorii exotici si delfinii sa inoate impreuna cu mine. Si sa stau la umbra unui palmier si langa mine sa am nuci de cocos, ananas si alte fructe exotice delicioase. Sau sa fiu pe o pajiste cu iarba verde, un verde smarald si sa ma joc cu catelul ideal. Si sa ma asez pe iarba moale si sa privesc enormitatea cerului, norisorii albi si pufosi care imi fac cu ochiul. Sau sa zbor, singura, plutind deasupra tuturor. Si sa privesc ce mica e lumea in comparatie cu mine...

Dar hai ca am luat-o cu visele prea departe. Uite si tu ce poate sa faca o ceasca de ceai bun si putina muzica si mai buna, mai linistitoare...Data viitoare, cand merg la cumparaturi, de abia astept sa trec prin raionul cu ceaiuri...

Ceva frumos.

Nu sunt singura care, atunci cand aude o melodie, isi aminteste de momentele traite pe fundalul ei. Atunci, cand ascult o melodie frumoasa, simt anumite emotii. Mai ales daca am trait momente de neuitat cand o ascultam. Nu stiu de ce...dar vad cum se deruleaza acele clipe, ca un soi de videoclip. Si e frumos...

1. Am ascultat-o azi si ieri si toata saptamana care a trecut. Si o voi mai asculta.

2. Simt gustul verii cand o ascult. Gustul verii care a trecut...

3. A fost odata o primavara...

4. A fost si iarna (mie nu imi place Lady Gaga. era singura melodie care imi aduce aminte de iarna. nu e vina mea ca in clasa toti colegii erau innebuniti dupa melodia asta.)

5. A fost o vara frumoasa. Anul trecut.

6. A existat si clasa a 4-a...

7. A existat si clasa 1...asta e singura care mi-o amintesc. :))

8. Am fost mica...candva.

About music...sssst!

Sa incep cu inceputul. Vreau sa va explic cum de imi place trupa x si trupa z. Vreau sa va zic si de ce. Si vreau sa va zic si cum a inceput pasiunea pentru ce ascult acum. Am descoperit curentul muzicii rock, punk acum vreo 3 ani si ceva. Si de atunci mi-am schimbat gusturile pentru muzica. Tin minte ca aveam o prietena, cu care stateam pe mess aproape in fiecare seara (era mai mare decat mine cu un an) si tot imi povestea ca era innebunita dupa nu stiu ce trupe de muzica rock. Si eu nici nu auzisem in viata mea nimic despre acele formatii. Mi-a dat cateva link-uri pe youtube cu 2 formatii: lordy si nightwish. Doua band-uri complet diferite. La inceput am ascultat lordy, ca mi-a zis ca sunt super-tari si au castigat si eurovisionul. Cand am auzit, glont cu sagetuta de la mouse pe primul link. Dupa cateva melodii mi-am dat seama ca rock-ul, asa-zisul rock, a lui lordy nu e pentru mine si initial am lasat-o balta. Dar, a doua zi am incercat si linkul cu nightwish, cu o melodie care mi-a placut super-mult. O melodie, 2 ,3...si uite asa a aparut scanteia. Scanteia care arde acum in mine. Dar...nu a durat ceva vreme si mi-am cam pierdut interesul si pentru nightwish...Dar, intr-o zi, cand i-am cunoscut pe noii mei vecini si mi-au povestit ce muzica asculta ei, am dat fuga la calculator , sa dau search pe youtube formatia METALLICA. Si...ce pot sa zic...am ramas inmarmurita de ce muzica ''adevarata'' cantau cei din trupa. So...asa am ajuns fana Metallica. Cand am prins gustul rock-ului de calitate, m-am gandit sa mai caut pe net niste band-uri la fel de cunoscute. Nu stiu cum...cu ajutorul vecinilor mei foarte chipesi am aflat si de AC/DC ! Si da. Le iubesc. De asemenea acum sunt fana infocata si AC/DC...de curand am trecut si la Green Day. Imi place si Queen, si alte band-uri cu muzica veche dar nici una nu se compara cu favoritele mele. Anul asta a inceput sa imi placa si rock-ul gotic: Lake of Tears, The Gathering, Morgana Lefay (foarte putin) si...cam atat. Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia sa scriu despre aceste trupe. Poate altii vor citi si vor afla ce inseamna o muzica buna. Ceva adevarat. Am vrut sa iau atitudine cumva prin articolul asta. Pentru ca nu mai suport sa aud la radio aceleasi melodii cu 2 versuri, la tv aceleasi videoclipuri cu fete aproape goale, care prin tinuta lor isi justifica vocea. Vocea de ...! Hai sa ne educam singuri. Cativa dintre noi s-au saturat de prostiile intitulate ''muzica'' de la tv.

Here I am...again but...don't cover my heart with autumn

Hmmm... asta e a doua mea tentativa de a avea un site, un blogulet, ceva micut, un loc unde sa scriu. Despre ce vreau. Despre cine vreau. Despre cum vreau sa fie tot ce e in jurul meu. Despre parerile mele referitoare la lumea de afara, pe care o vad pe geam acum. Sa-mi spun off-ul, sa-l impart cu prietenii care imi vor citi, poate, gandurile intiparite aici, sa ne bucuram de realizari, de chestiile bune care mai exista pe lumea asta. Da...cam asta e scopul. Stiu sigur, din experienta, ca nu are sens sa scriu in fiecare zi, chiar toate nimicurile care se intampla, care trec pe langa mine prea repede ca sa le pot observa cu atentie, sau sunt prea neinteresante: fac parte din rutina. Poate o sa ceva prea neimportant pentru unii. Dar pentru mine incepe sa fie important. Primul meu blog adevarat!

Ma gandeam sa incep prin a scrie niste randuri mai triste, sa descriu putin nostalgia in care ma trezesc visand cand calc deja pe frunzele uscate. Nu imi place toamna. Deloc. Uneori sper sa fie vara totdeauna. Nu, nu am o problema cu scoala. Imi place la scoala, imi plac colegii, imi place sa invat lucruri noi. Dar mi-ar placea sa ma pot bucura mai mult de vara. De verdeata din jurul meu care acum moare. Si este trist. Frunzele ma ploua uscate, cand trec pe aleile prafuite si parca imi cer sa le duc la crengile lor inapoi. Mai ales cand stau sa ma gandesc ca mai ieri rupeam de ici colo cate o floricica din copaceii baturi de flori albe parfumate. In curand va ploua. Mult. Usor o sa fie mai frig, si mai frig, si tot mai frig pana cand o sa fie iarna. Si eu vreau inca sa ma bucur de soarele cald care pana mai ieri imi rumenea obrajii. Vreau vara eterna. Vreau sa pot visa din nou, cu ochii deschisi, pe iarba moale, la umbra unui copac, privind jocul razelor de soare, ascultand glasul pasarilor. In curand parcul va fi pustiu, natura la fel. Va fi un gri monoton asezat ca o panza deasupra unui tablou frumos. Si, desi nu am cum sa prelungesc vara, fie doar cu 2 saptamani, ma conformez, incerc sa ma obisnuiesc cu schimbarile ce se petrec in jurul meu. Stiu ca nu sunt singura care doreste vara mai mult, dar, daca stau sa ma gandesc vine in curand iarna, un anotimp care este destul de frumos, dar incomparabil cu vara.
Hai, la revedere vara...si...sa zicem....bun...venit, toamna! (desi nu te-am asteptat cu prea mare drag!)