Think big.

Dupa cum stiti sau nu, am inceput mai demult sa scriu o carte, intrati uite ''aci'' ca sa aflati mai multe. Mi-as dori sa o finalizez intr-o buna zi. Cateva fragmente. Mai precis 3.

''...privirile li s-au intalnit. El o privea. Ea il privea. Nu a durat mai mult de 30 de secunde schimbul de priviri. Pentru ca ea s-a intors. Si a plecat. Se gandea insa, la el. Nu mai voia sa faca acest lucru, dar nimic nu putea sa ii schimbe atitudinea, conceptiile, gandurile...daramite sentimentele. Voia sa fie altfel...''

''...astepta cu nerabdare auditiile.  Stia ca poate sa joace rolul acela. Stia, i se potrivea ca o manusa. Trebuia sa il obtina. Sa il joace. Era rolul personajului ei. Defapt nu juca rolul unui personaj, juca exact ca in viata reala, pentru ca personajul avea aceeasi viata ca a ei, personajul era o adolescenta de 17 ani, cu multe probleme. Ei bine, ea avea mult mai putine probleme, defapt nu avea deloc, rareori mai intra intr-un bucluc, dar si acela asa de neimportant si copilaresc. Cand si-a auzit numele s-a prezentat pe scena. Dupa nici 2 replici doamna de care se spunea ca ar fi noua profesoara de teatru i-a zis: Bine, multumesc, poti pleca... A fost un soc pentru ea. S-a abtinut sa nu izbuneasca in lacrimi. A fugit. Inainte sa vina profesoara noua, cealalta, madame (caci asa ii ziceau) Blanche, ii daduse rolul dupa ce ii vazuse intreaga reprezentatie. Si a aplaudat-o. Ii placuse. Dar acum? Acum jucase diferit? In fiecare piesa punea tot sufletul si participase la multe piese. Poate erau emotiile. Nu mai jucase niciodata in fata directorului teatrului national. S-a gandit...''

''...zilele treceau incet. Dar treceau. Nu stia ca urma sa vina. Nu ii pasa prea mult. Ii era de'a dreptul indiferent. Pentru ea nu mai exista nimic spectaculos, nimic nou, doar o monotonie sumbra...pana cand a venit ziua ei. De cand a implinit varsta de 16 ani se schimbase complet, nu mai era ea;.  Dar de ziua ei a fost altfel, a fost fata de dinainte de 16. A fost in sfarsit ea. Nu stiu ce i-a adus inapoi fericirea si zambetul pe buze, dar ma bucur ca a facut-o. Poate si-a dat seama ca nu are niciun motiv sa nu se bucure de varsta ei sau poate...''