Esarfa cu miros de portocale

Am aruncat-o in zapada. Cerul a asternut deasupra ei alte esarfe, care au devenit usor usor fulare, tricotate de sute de fulgi de nea.

Esarfa cu miros de portocale

S-a ratacit in plapuma zapezii. Ma cauta. M-a pierdut. Mirosul de portocale s-a pierdut si el de la ger. A ramas doar esarfa. Culoarea esarfei s-a pierdut si ea. A ramas doar albul zapezii.

Esarfa cu miros de portocale

M-a gasit, mi s-a aruncat in privire dupa ce am terminat ingerasul de zapada. Infrigurata, rece, aspra a vrut sa vina spre mine. Vantul o aducea din ce in ce mai aproape.

Esarfa cu miros de portocale

Esti aproape. Te-am prins in zborul tau catre mine. Vantul ti-a furat aschiile de gheata ce le-ai capatat in urma ratacirii tale in zapada. Vantul te-a scuturat de racoarea iernii, ti-a readus parfumul de portocale, mi te-a pus din nou, la gat...