Am auzit ca v-au placut cele trei fragmente de ieri din cartea care urmeaza sa o public (intr-o buna zi) si asteptati o continuare. Va voi oferi o continuare vaga, ca sa nu va dati seama deja cum si despre ce e cartea. O, si fragmentele nu sunt ordonate intr-o anumita ordine, sunt doar niste fragmente...
''...decand se mutase in acest orasel viata ei s-a schimbat. L-a pierdut pe el, si-a pierdut prietenii, s-a trezit singura intr-un spatiu, intr-un loc ciudat. Desi, pe baza notelor bune pe care le avea, intrase la cel mai bun liceu din oras, incepea sa aiba probleme...Anul 3 de liceu era mai complicat. Dar nu mai complicat decat anul precedent. Bineinteles, nici anul asta nu se descurca stralucit la matematica, dar...se putea si mai rau decat sapte-le pe care il avea, cea mai mica nota a sa. Totusi cel mai complicat era faptul ca intr-un an, caci de aproape un an se mutase aici, nu isi facuse niciun prieten. Aici tinerii erau altfel. Asta o supara pe ea cel mai tare...Era singura: prietenii ei nu ii mai scriau, desi ea incerca , se straduia sa tina legatura cu ei si, neavand niciun raspuns in ultimile 3 luni a incetat sa scrie. Nu, defapt adevarul este ca le scria in continuare, dar scrisorile nu le mai punea la posta, ci intr-o cutie mare, neagra, si le arunca acolo impreuna cu o multime de poze si amintiri. Penultima data cand s-a vazut cu el se certasera. Se despartisera. Iar ultima data, cand a venit sa-i viziteze, in urma cu 6 luni, nu si-au spus nimic...(...)''
''-Buna, am avut cursul de biologie impreuna, cred ca suntem in aceeasi clasa...eu...sunt nou pe aici... ma poti ajuta sa....errr...sa imi arati si mie liceul?
-...aaa....buna. Imi pare bine sa te cunosc, nu ti-am retinut numele...
-Ah, am uitat. Am asa de mari emotii...si tu mi-ai parut cea mai normala fata de pe aici, ca de baieti nici nu poate fi vorba, stii...mi se par cam ciudati...aaaa,da, sunt aici cu sora mea mai mica, e in clasa a noua....a, da, eu sunt...eu sunt David.
-Incantata. Laura. Da, stiu, nici eu nu ma inteleg prea bine mai cu...nimeni. Da, si asa am o ora libera...Si, de unde vii?
-(...)
-Nu pot sa cred. Nu esti tu...''
''...a intrat intr-o infundatura. Nu stia incotro sa o ia. Erau pe urmele ei. Daca o reuseau sa o prinda inseamna moarte pentru ea. Trebuia sa fuga, trebuia sa ajunga acasa, sau intr-un loc sigur. A incercat sa se urce pe niste tomberoane, ca sa ajunga la o fereastra deschisa. In spatele ei se auzeau pasi. A inceput sa ploua. Apoi un sunet de arma, o impuscatura. Reusise sa ajunga la fereastra din fericire. Dar fusese ranita. Glontul ajunse la umarul ei. Sangera...deodata se aprinse o lumina....''
a, bonus: poza, se potriveste cu o viitoare scena din carte:).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Si acum sa vad ce iti trece prin minte :).